INTERPELARE
Adresată Ministerului Transportului şi Infrastructurii
Domnului ministru Radu Berceanu
De către dl. senator CORNEL POPA
Circumscripţia electorală: nr. 5 Bihor
Grup Parlamentar: P.N.L.
Şedinţa Senatului din data de: 22.03.2010
Obiectul şi motivarea interpelării: Deteriorarea DN 76 Oradea - Deva
Domnule ministru,
În data de 7.09.2009, v-am adresat o interpelare, prin care vă solicitam lămuriri cu privire la intențiile de reabilitare a drumului naţional 76 Oradea – Deva.
În răspunsul dvs, cu nr. 6380/DRP/29.09.2009, ne-ați comunicat că acest drum se află pe lista celor programate pentru reabilitare și ne-ați prezentat un grafic pe tronsoane.
Din păcate, au trecut aproape șase luni de atunci și situația din teren nu s-a schimbat deloc în bine. Dimpotrivă, gropile s-au înmulțit atât de mult, încât circulația pe DN 76 Oradea-Deva este o adevărată aventură off-road.
Ca urmare, mă văd nevoit să revin și să vă cer răspunsuri la următoarele întrebări:
1. Ce date ați prevăzut pentru începerea efectivă a lucrărilor de reabilitare în teren a celor patru tronsoane ale DN 76 Oradea – Deva?
2. Ce date ați prevăzut pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare în teren a celor patru tronsoane ale DN 76 Oradea – Deva?
3. În ce stadiu sunt formalităţile pentru reabilitarea Sectorului de drum Deva (Șoimuș) – Vârfurile și când vor începe efectiv lucrările în teren?
4. În ce stadiu sunt formalităţile pentru reabilitarea Sectorului de drum Vârfurile - Ștei și când vor începe efectiv lucrările în teren?
5. În ce stadiu sunt formalităţile pentru reabilitarea Sectorului de drum Ștei – Beiuș și când vor începe efectiv lucrările în teren?
6. În ce stadiu sunt formalităţile pentru reabilitarea Sectorului de drum Beiuș – Oradea și când vor începe efectiv lucrările în teren?
Solicit răspuns scris şi oral.
Vă mulţumesc!
Senator Cornel Popa
miercuri, 24 martie 2010
Deteriorarea accentuată a drumurilor din judeţul Bihor
Declaraţie politică
Mă văd nevoit să vorbesc astăzi despre un subiect pe care l-am dezbătut în numeroase rânduri: situaţia drumurilor din Bihor, drumuri judeţene, artere naţionale care sunt intens tranzitate şi care se află într-o avansată stare de deteriorare.
Sunt cu atât mai interesat de acest subiect, cu cât am contribuit consistent la aducerea de fonduri în judeţ pentru refacerea magistralelor, acestea au fost cuprinse în planurile de infrastructură, iar acum lucrurile stagnează. Amintesc şi faptul că sunt autorul a multor interpelări, întrebări şi alte demersuri către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la care am primit răspunsuri ambigue de reeşalonări, amânări sau alte analize şi refaceri de proiecte de infrastructură. Concret: se lucrează numai pe hârtie, nu şi în realitate.
Guvernul Tăriceanu a alocat sume importante de bani în acest sector de drumuri, puternic afectat de traficul greu. Nu uitaţi că suntem o zonă de graniţă, importurile şi exporturile de produse făcându-se în majoritatea cazurilor cu ajutorul camioanelor de mare tonaj, ceea ce a afectat anual structura asfaltică. În prezent, traficul nu este mai puţin încărcat, din contră. În plus, şoferii se confruntă cu gropile apărute după fiecare ninsoare sau ploaie puternică şi alunecări de teren.
Vă mărturisesc că nu înţeleg politica de dimensionare a efortului financiar pentru fiecare judeţ în parte, la capitolul reabilitarea drumurilor, observând că în unele judeţe se poate avansa cu lucrările, iar în altele, unde este nevoie de reparaţii capitale, acest lucru nu se întâmplă.
Precizez că mă refer la situaţia unor artere care nu pot fi dublate cu rute ocolitoare sau care pot beneficia de ajutorul unor drumuri care ar putea prelua o parte din trafic, decât cu mărirea considerabilă a distanţei pe care ar trebui să o parcurgă şoferii. Aşadar, situaţia este presantă şi prea bine cunoscută la nivelul Ministerului Transporturilor.
Nu mai amintesc aici aspectul dezastruos al zonei şi impresia pe care o ai părăsind drumurile Ungariei şi intrând în România anului 2010, cu drumuri cu aspect de circuit off-road. Este de înţeles, aşadar, nemulţumirea mea şi apelul la o politică raţională de distribuire a fondurilor.
Vă mulţumesc!
Senator Cornel Popa
22.03.2010
Mă văd nevoit să vorbesc astăzi despre un subiect pe care l-am dezbătut în numeroase rânduri: situaţia drumurilor din Bihor, drumuri judeţene, artere naţionale care sunt intens tranzitate şi care se află într-o avansată stare de deteriorare.
Sunt cu atât mai interesat de acest subiect, cu cât am contribuit consistent la aducerea de fonduri în judeţ pentru refacerea magistralelor, acestea au fost cuprinse în planurile de infrastructură, iar acum lucrurile stagnează. Amintesc şi faptul că sunt autorul a multor interpelări, întrebări şi alte demersuri către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la care am primit răspunsuri ambigue de reeşalonări, amânări sau alte analize şi refaceri de proiecte de infrastructură. Concret: se lucrează numai pe hârtie, nu şi în realitate.
Guvernul Tăriceanu a alocat sume importante de bani în acest sector de drumuri, puternic afectat de traficul greu. Nu uitaţi că suntem o zonă de graniţă, importurile şi exporturile de produse făcându-se în majoritatea cazurilor cu ajutorul camioanelor de mare tonaj, ceea ce a afectat anual structura asfaltică. În prezent, traficul nu este mai puţin încărcat, din contră. În plus, şoferii se confruntă cu gropile apărute după fiecare ninsoare sau ploaie puternică şi alunecări de teren.
Vă mărturisesc că nu înţeleg politica de dimensionare a efortului financiar pentru fiecare judeţ în parte, la capitolul reabilitarea drumurilor, observând că în unele judeţe se poate avansa cu lucrările, iar în altele, unde este nevoie de reparaţii capitale, acest lucru nu se întâmplă.
Precizez că mă refer la situaţia unor artere care nu pot fi dublate cu rute ocolitoare sau care pot beneficia de ajutorul unor drumuri care ar putea prelua o parte din trafic, decât cu mărirea considerabilă a distanţei pe care ar trebui să o parcurgă şoferii. Aşadar, situaţia este presantă şi prea bine cunoscută la nivelul Ministerului Transporturilor.
Nu mai amintesc aici aspectul dezastruos al zonei şi impresia pe care o ai părăsind drumurile Ungariei şi intrând în România anului 2010, cu drumuri cu aspect de circuit off-road. Este de înţeles, aşadar, nemulţumirea mea şi apelul la o politică raţională de distribuire a fondurilor.
Vă mulţumesc!
Senator Cornel Popa
22.03.2010
Emile, fă-te că gândești!
Declarație politică
Mai an, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, bădica Traian și-a chemat copiii de suflet și le-a spus: ”Băieți, gata cu joaca! Ne-am prefăcut destul că scoatem țara din criză. E bine că ne-am umplut conturile și ne-am asigurat frâiele căruței pentru încă cinci ani, dar dacă nu vreți să ne fugărească românii cu furcile, e vremea să facem și ceva reformă. La treabă, Emile, gata cu propaganda!”.
Obligat să gândească economic, juristul Boc a început să caute o nouă vacă de muls, după ce pe cea de la FMI o secase în campania prezidențială. Vacă, însă, nu a mai găsit, că le-a omorât anul trecut cu foamea pe toate, dar mintea lui socialistă a găsit un țap ispățitor: pensionarii. Că doar, din cauza pensiilor nu poate el avea o guvernare liniștită și nu poate investi în lucrări pentru firmele clientelare partidului-stat, nu-i așa?!
Simțind că îi fuge pământul de sub picioare, premierul Boc a învățat o nouă poezie pe care ne-o tot repetă la televizor de trei luni: ”Să tăiem pensiile de lux!”. Că nu face nimic în privința asta, ci doar vorbește ca să se arate ocupat, nu mai surprinde pe nimeni. Ne-am obișnuit încă de anul trecut cu marea reformă făcută de Guvernul PD-L doar la televizor: propagandă pentru Băsescu, frecție la picior de lemn pentru români...
Trist este, însă, că, în isteria provocată de conștiința lipsei de soluții pentru redresarea economiei, bădica Emil i-a băgat în aceeași oală pe toți pensionarii care beneficiază de pensii speciale. Și uite așa, cei peste 83.000 pensionari militari s-au trezit peste noapte acuzați de crime împotriva națiunii de însuși premierul țării pentru care și-au riscat viața zi de zi. Halal recunoștință, halal respect pentru armata română! Mai mult, celor care se angajaseră cum-necum, li s-a interzis să cumuleze pensia cu salariul primit.
Cum memoria domnului Boc pare să fie prea încărcată cu discursuri sforăitoare pentru televizor, mă simt dator să îi deschid ochii. Pensionarii militari de azi sunt ofițerii care au făcut parte din armata română ce era pusă la tot felul de munci înainte de 1989. Pensionarii militari au suportat de-a lungul vieții privațiunile familiale legate de mutarea periodică în alte garnizoane. Familiile lor au suferit odată cu ei de pe urma acestei permanente incertitudini, pensiile soțiilor lor fiind afectate de posibilitățile limitate de angajare. Regimul militar le-a impus de-a lungul întregii activități o stare premanentă de alertă, mulți dintre ei fiind obligați să rămână de serviciu și în perioada sărbătorilor legale. Și, nu în ultimul rând, nu avem dreptul să uităm de riscurile suportate de militari în timpul misiunilor de luptă. Și nici de faptul că mulți dintre ei și-au dat viața pentru țară și nu au mai apucat să vadă umilința la care sunt supuși camarazii lor de către un om interesat doar de propria imagine și a comandantului său de navă.
Pentru toate acestea, orice om de bun simț va fi de acord că cei ce veghează la liniștea noastră merită să fie recompensați cu un tratament deosebit atunci când se retrag din activitate. Cadrele militare şi cei care au lucrat în poliţie au tot dreptul la pensia pe care au dobândit-o prin lege, care în nici un caz nu poate fi considerată un lux, ci o datorie din partea unei societăți civilizate. Așa cum nu avem voie să ne uităm bătrânii, suntem obligați să nu lăsăm nerecompensate gesturile și sacrificiile deosebite pe care le fac unii dintre semenii noștri pentru binele întregii comunități.
Dar poate că aștept prea mult de la un premier care are tupeul să vină în fața noastră cu capul sus, după ce timp de un an şi jumătate a respectat doar îndemnul lui Traian Băsescu, ”Emile, fă-te că muncești!”. Ar cam fi cazul, însă, ca stăpânul lui să îi recomande unul nou: ”Emile, fă-te că gândești şi fii fără inima!”, ca să fie în ton cu ceea ce se întâmplă zi de zi.
Senator Cornel Popa
15.03.2010
Mai an, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, bădica Traian și-a chemat copiii de suflet și le-a spus: ”Băieți, gata cu joaca! Ne-am prefăcut destul că scoatem țara din criză. E bine că ne-am umplut conturile și ne-am asigurat frâiele căruței pentru încă cinci ani, dar dacă nu vreți să ne fugărească românii cu furcile, e vremea să facem și ceva reformă. La treabă, Emile, gata cu propaganda!”.
Obligat să gândească economic, juristul Boc a început să caute o nouă vacă de muls, după ce pe cea de la FMI o secase în campania prezidențială. Vacă, însă, nu a mai găsit, că le-a omorât anul trecut cu foamea pe toate, dar mintea lui socialistă a găsit un țap ispățitor: pensionarii. Că doar, din cauza pensiilor nu poate el avea o guvernare liniștită și nu poate investi în lucrări pentru firmele clientelare partidului-stat, nu-i așa?!
Simțind că îi fuge pământul de sub picioare, premierul Boc a învățat o nouă poezie pe care ne-o tot repetă la televizor de trei luni: ”Să tăiem pensiile de lux!”. Că nu face nimic în privința asta, ci doar vorbește ca să se arate ocupat, nu mai surprinde pe nimeni. Ne-am obișnuit încă de anul trecut cu marea reformă făcută de Guvernul PD-L doar la televizor: propagandă pentru Băsescu, frecție la picior de lemn pentru români...
Trist este, însă, că, în isteria provocată de conștiința lipsei de soluții pentru redresarea economiei, bădica Emil i-a băgat în aceeași oală pe toți pensionarii care beneficiază de pensii speciale. Și uite așa, cei peste 83.000 pensionari militari s-au trezit peste noapte acuzați de crime împotriva națiunii de însuși premierul țării pentru care și-au riscat viața zi de zi. Halal recunoștință, halal respect pentru armata română! Mai mult, celor care se angajaseră cum-necum, li s-a interzis să cumuleze pensia cu salariul primit.
Cum memoria domnului Boc pare să fie prea încărcată cu discursuri sforăitoare pentru televizor, mă simt dator să îi deschid ochii. Pensionarii militari de azi sunt ofițerii care au făcut parte din armata română ce era pusă la tot felul de munci înainte de 1989. Pensionarii militari au suportat de-a lungul vieții privațiunile familiale legate de mutarea periodică în alte garnizoane. Familiile lor au suferit odată cu ei de pe urma acestei permanente incertitudini, pensiile soțiilor lor fiind afectate de posibilitățile limitate de angajare. Regimul militar le-a impus de-a lungul întregii activități o stare premanentă de alertă, mulți dintre ei fiind obligați să rămână de serviciu și în perioada sărbătorilor legale. Și, nu în ultimul rând, nu avem dreptul să uităm de riscurile suportate de militari în timpul misiunilor de luptă. Și nici de faptul că mulți dintre ei și-au dat viața pentru țară și nu au mai apucat să vadă umilința la care sunt supuși camarazii lor de către un om interesat doar de propria imagine și a comandantului său de navă.
Pentru toate acestea, orice om de bun simț va fi de acord că cei ce veghează la liniștea noastră merită să fie recompensați cu un tratament deosebit atunci când se retrag din activitate. Cadrele militare şi cei care au lucrat în poliţie au tot dreptul la pensia pe care au dobândit-o prin lege, care în nici un caz nu poate fi considerată un lux, ci o datorie din partea unei societăți civilizate. Așa cum nu avem voie să ne uităm bătrânii, suntem obligați să nu lăsăm nerecompensate gesturile și sacrificiile deosebite pe care le fac unii dintre semenii noștri pentru binele întregii comunități.
Dar poate că aștept prea mult de la un premier care are tupeul să vină în fața noastră cu capul sus, după ce timp de un an şi jumătate a respectat doar îndemnul lui Traian Băsescu, ”Emile, fă-te că muncești!”. Ar cam fi cazul, însă, ca stăpânul lui să îi recomande unul nou: ”Emile, fă-te că gândești şi fii fără inima!”, ca să fie în ton cu ceea ce se întâmplă zi de zi.
Senator Cornel Popa
15.03.2010
Reformă în educaţie
Declaraţie politică
Declaraţia mea de astăzi are ca subiect eterna reformă în educaţie. Mă refer la multele schimbări pe care trebuie să le înţeleagă şi să le aplice deopotrivă elevii şi dascălii. Timpul scurt pe care îl au la dispoziţie îngreunează şi mai mult misiunea pe care o şi-au asumat-o.
Ministrul Funeriu nu a făcut publice modificările pe care le pregăteşte, însă a vorbit cu presa. Înţeleg că are în vedere o reducere considerabilă a materiilor de studiu şi chiar a temelor pentru acasă, trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, modificarea manualelor şi introducerea profilului educaţional, după care să se facă admiterea elevilor la liceu. Sunt câteva dintre modificări, cele pe care le-am aflat din declaraţiile ministrului. Dar la fel de bine am aflat şi faptul că acelaşi ministru nu discută cu sindicatele sau cu reprezentanţii elevilor şi părinţilor despre proiectele sale.
Suntem mult prea apăsaţi de schimbările repetate, de criza pe care o traversăm, încât nu mai este timp de greşeli şi de reveniri şi corecturi. Nu înţeleg de ce nu se discută transparent despre ceea ce va deveni în perioada următoare educaţia în România.
Îmi înţeleg perfect foştii colegi de la catedră. În timpul anilor cât am predat nu am trăit o asemenea perioadă de nesiguranţă. Ceea ce este valabil şi legal astăzi este modificat mâine. Am mai adus în plen acest subiect, dar observ că se gândeşte în continuare o reformă în educaţie, dar în spatele uşilor închise. Nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine. Pentru că aceasta va duce cu siguranţă la nemulţumiri, observaţii şi dezbateri tardive. Şi atunci de ce ne mirăm că sistemul nostru de învăţământ este atât de slab?
Un alt lucru pe care trebuie să-l menţionez este lipsa fondurilor pentru bursele şcolare: sociale, de studiu şi de merit. Problema este pasată de la primării la minister, fără a se rezolva. În acest timp elevii au rămas şi fără sumele acelea, şi aşa insuficiente. Mă întreb cu cât entuziasm vor primi aceşti copii noile propuneri de reformare a sistemului în care învaţă.
Aştept proiectul domnului ministru Daniel Funeriu cu deosebit interes, cu atât mai mult cu cât sunt întrebat de profesorii din Bihor dacă sunt de acord cu noua faţă a educaţiei. Mi-e teamă că nu pot răspunde la această întrebare. Nu mi se dă posibilitatea aceasta. Vorbim, totuşi, despre sistemul de învăţământ, care reprezintă un cumul şi care implică atât de mulţi oameni. Cred că este mai mult decât necesar să dezbatem acum orice propunere, nu după ce ea devine lege.
Vă mulţumesc!
Senator Cornel Popa
1.03.2010
Declaraţia mea de astăzi are ca subiect eterna reformă în educaţie. Mă refer la multele schimbări pe care trebuie să le înţeleagă şi să le aplice deopotrivă elevii şi dascălii. Timpul scurt pe care îl au la dispoziţie îngreunează şi mai mult misiunea pe care o şi-au asumat-o.
Ministrul Funeriu nu a făcut publice modificările pe care le pregăteşte, însă a vorbit cu presa. Înţeleg că are în vedere o reducere considerabilă a materiilor de studiu şi chiar a temelor pentru acasă, trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, modificarea manualelor şi introducerea profilului educaţional, după care să se facă admiterea elevilor la liceu. Sunt câteva dintre modificări, cele pe care le-am aflat din declaraţiile ministrului. Dar la fel de bine am aflat şi faptul că acelaşi ministru nu discută cu sindicatele sau cu reprezentanţii elevilor şi părinţilor despre proiectele sale.
Suntem mult prea apăsaţi de schimbările repetate, de criza pe care o traversăm, încât nu mai este timp de greşeli şi de reveniri şi corecturi. Nu înţeleg de ce nu se discută transparent despre ceea ce va deveni în perioada următoare educaţia în România.
Îmi înţeleg perfect foştii colegi de la catedră. În timpul anilor cât am predat nu am trăit o asemenea perioadă de nesiguranţă. Ceea ce este valabil şi legal astăzi este modificat mâine. Am mai adus în plen acest subiect, dar observ că se gândeşte în continuare o reformă în educaţie, dar în spatele uşilor închise. Nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine. Pentru că aceasta va duce cu siguranţă la nemulţumiri, observaţii şi dezbateri tardive. Şi atunci de ce ne mirăm că sistemul nostru de învăţământ este atât de slab?
Un alt lucru pe care trebuie să-l menţionez este lipsa fondurilor pentru bursele şcolare: sociale, de studiu şi de merit. Problema este pasată de la primării la minister, fără a se rezolva. În acest timp elevii au rămas şi fără sumele acelea, şi aşa insuficiente. Mă întreb cu cât entuziasm vor primi aceşti copii noile propuneri de reformare a sistemului în care învaţă.
Aştept proiectul domnului ministru Daniel Funeriu cu deosebit interes, cu atât mai mult cu cât sunt întrebat de profesorii din Bihor dacă sunt de acord cu noua faţă a educaţiei. Mi-e teamă că nu pot răspunde la această întrebare. Nu mi se dă posibilitatea aceasta. Vorbim, totuşi, despre sistemul de învăţământ, care reprezintă un cumul şi care implică atât de mulţi oameni. Cred că este mai mult decât necesar să dezbatem acum orice propunere, nu după ce ea devine lege.
Vă mulţumesc!
Senator Cornel Popa
1.03.2010
Pentru sănătatea bihorenilor
Declaraţie politică
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea de astăzi se doreşte un semnal că lucrurile pot să intre pe un făgaş normal, dacă înţelegem cu toţii adevăratele responsabilităţi şi priorităţi ale funcţiilor pe care le deţinem la un moment dat. Cunoaşteţi cu toţii sau vă amintiţi câte interpelări am făcut Ministerului Sănătăţii de-a lungul timpului, prin care solicitam ajutor financiar pentru funcţionarea angiografului, adus la insistențele mele, în perioada ministrului Nicolăescu la Spitalul Judeţean din Oradea, care mult timp nu a funcționat.
Situaţia nu este diferită acum, bolnavii plătesc scump din buzunarul lor investigaţiile pe care le fac aici, însă din acest an angiograful ar trebui să intre într-un program naţional de finanțare, prin care se vor suporta cheltuielile cu instrumentarul de unică folosinţă. Trebuie să ştiţi că cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare în Bihor, şi în zona acestui judeţ, au nevoie de aceste investigaţii şi de diagnosticarea corectă pe care o fac medicii cu ajutorul acestui aparat. Nu este un moft al bolnavilor şi nu este exagerat ceea ce am cerut atâta timp.
Astăzi vreau să adopt un ton optimist şi aştept de la noul ministru al Sănătăţii înţelegere şi capacitate de a gestiona problemele sistemului sanitar din România. Aşadar, mă aştept de la Ministerul Sănătăţii la decizii înţelepte şi nu la noi amânări ale unei soluţii de care au nevoie bolnavii cardiaci din Bihor.
Mi se pare important de menţionat faptul că până la taxarea pacienţilor pentru fiecare investigaţie, acest aparat, care a fost o investiţie costisitoare, a stat multă vreme degeaba. Acest lucru a fost cu adevărat revoltător: imposibilitatea de a valorifica angiograful şi de a-l folosi în beneficiul bolnavilor, totul din cauza amânărilor şi pasării de responsabilitate între Minister şi Direcţia de Sănătate Bihor. Toate aceste tergiversări au făcut eforturile mele şi ale guvernului PNL inutile, văduvind sistemul sanitar bihorean de o binecuvântare a tehnicii medicale de vârf. Bolnavii erau trimişi la Timişoara și la Cluj, cele mai apropiate centre medicale care dispun de un astfel de aparat, în timp ce ar fi putut fi trataţi cu uşurinţă acasă.
Închei prin a preciza că nu voi mai accepta scuze de acum încolo, pentru că sănătatea semenilor constituie pentru mine într-adevăr o prioritate şi voi face tot posibilul să susţin aceste măsuri care vin în ajutorul bolnavilor.
Mulţumesc!
Senator Cornel Popa
22.02.2010
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea de astăzi se doreşte un semnal că lucrurile pot să intre pe un făgaş normal, dacă înţelegem cu toţii adevăratele responsabilităţi şi priorităţi ale funcţiilor pe care le deţinem la un moment dat. Cunoaşteţi cu toţii sau vă amintiţi câte interpelări am făcut Ministerului Sănătăţii de-a lungul timpului, prin care solicitam ajutor financiar pentru funcţionarea angiografului, adus la insistențele mele, în perioada ministrului Nicolăescu la Spitalul Judeţean din Oradea, care mult timp nu a funcționat.
Situaţia nu este diferită acum, bolnavii plătesc scump din buzunarul lor investigaţiile pe care le fac aici, însă din acest an angiograful ar trebui să intre într-un program naţional de finanțare, prin care se vor suporta cheltuielile cu instrumentarul de unică folosinţă. Trebuie să ştiţi că cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare în Bihor, şi în zona acestui judeţ, au nevoie de aceste investigaţii şi de diagnosticarea corectă pe care o fac medicii cu ajutorul acestui aparat. Nu este un moft al bolnavilor şi nu este exagerat ceea ce am cerut atâta timp.
Astăzi vreau să adopt un ton optimist şi aştept de la noul ministru al Sănătăţii înţelegere şi capacitate de a gestiona problemele sistemului sanitar din România. Aşadar, mă aştept de la Ministerul Sănătăţii la decizii înţelepte şi nu la noi amânări ale unei soluţii de care au nevoie bolnavii cardiaci din Bihor.
Mi se pare important de menţionat faptul că până la taxarea pacienţilor pentru fiecare investigaţie, acest aparat, care a fost o investiţie costisitoare, a stat multă vreme degeaba. Acest lucru a fost cu adevărat revoltător: imposibilitatea de a valorifica angiograful şi de a-l folosi în beneficiul bolnavilor, totul din cauza amânărilor şi pasării de responsabilitate între Minister şi Direcţia de Sănătate Bihor. Toate aceste tergiversări au făcut eforturile mele şi ale guvernului PNL inutile, văduvind sistemul sanitar bihorean de o binecuvântare a tehnicii medicale de vârf. Bolnavii erau trimişi la Timişoara și la Cluj, cele mai apropiate centre medicale care dispun de un astfel de aparat, în timp ce ar fi putut fi trataţi cu uşurinţă acasă.
Închei prin a preciza că nu voi mai accepta scuze de acum încolo, pentru că sănătatea semenilor constituie pentru mine într-adevăr o prioritate şi voi face tot posibilul să susţin aceste măsuri care vin în ajutorul bolnavilor.
Mulţumesc!
Senator Cornel Popa
22.02.2010
Utilizarea angiografului la Spitalul Județean Oradea
ÎNTREBARE
Adresată Ministerului Sănătății
Doamnului ministru Attila Cseke
De către dl. senator CORNEL POPA
Circumscripţia electorală: nr. 5 Bihor
Grup Parlamentar: P.N.L.
Şedinţa Senatului din data de: 22.02.2010
Obiectul şi motivarea întrebării: Utilizarea angiografului la Spitalul Județean Oradea
Stimate domnule ministru,
Spitalul județean din Oradea a fost dotat în urma demersurilor pe care personal le-am făcut cu un angiograf performant, de ultimă generație. Din păcate, acesta nu poate fi utilizat din cauza lipsei banilor pentru instrumentarul de unică folosință, ceea ce duce la situația ca pacienții cardiaci să suporte din buzunarul lor costuri foarte mari pentru investigațiile de specialitate, inclusiv deplasări în alte centre medicale dotate cu angiograf, precum Timișoara sau Cluj.
La toate acestea se mai adaugă și tergiversările și pasările de responsabilitate între Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Bihor.
În acest context, vă solicit ca, începând din acest an, să aveţi în vedere ca angiograful de la Spitalul județean Oradea să intre într-un program național prin care să se suporte de la buget cheltuielile cu instrumentarul de unică folosință.
Trebuie spus că veți salva cu atât mai multe vieți cu cât veți rezolva mai repede această includere a angiografului în programul național de finanțare pentru bolile cardiovasculare.
Solicit răspuns scris şi oral.
Vă mulţumesc,
Senator Cornel Popa
Profesorul păcălit de Boc
Declaraţie politică
Stimaţi colegi,
Ca profesor şi fost coleg cu cei care încă slujesc la catedră, sunt foarte interesat de toate schimbările din sistemul de învăţământ. Am mai luat în discuţie şi în alte rânduri calendarul examenului de bacalaureat aşa cum se prezintă el în urma modificărilor aduse de Ministerul Educaţiei. Spuneam şi atunci şi repet: schimbările acestea, de la an la an, atât de radicale, bulversează elevii. Părinţii acestora nu mai ştiu cum să se raporteze la examenele propuse, pentru că nimic nu este sigur de la un semestru la altul. Dar prea puțin le pasă guvernanților actuali de altceva decît de afaceri dubioase...
Nu discut acum modul în care s-a schimbat evaluarea elevilor şi nici dacă noul sistem este în avantajul acestora sau dacă îi afectează negativ. Ceea ce mă interesează astăzi, când elevii susţin proba de competenţă de comunicare la limba română, este neplata profesorilor corectori şi supraveghetori. Iar Guvernul PD-L explică lipsa unei remuneraţii prin faptul că probele se desfăşoară în timpul anului, deci profesorii sunt oricum la şcoală. Ce convenabil, nu-i aşa, domnule Boc? Dar munca acestora suplimentară nu contează? Pregătirea subiectelor, pregătirea elevilor pentru fiecare probă, susţinerea examenului în sine nu reprezintă un efort? Sau facem economii pentru cheltuielile exagerate de la ministere pe spatele altora, prin șmecherii ieftine?
Înţeleg situaţia de criză pe care o traversează România şi odată cu ea şi cadrele didactice, înţeleg unele reduceri de costuri, dar nu mai pot înţelege şi tăierea plăţii pentru examinatori şi supraveghetori. Era şi aşa o sumă infimă. Faptul că li se refuză şi acest drept este o nouă dovadă a lipsei de respect faţă de importanta muncă pe care ei o prestează pentru societate.
Măsura aceasta vine după ce li s-au redus veniturile salariale prin tăierea unor sporuri, după scăderea sumei plătite pentru cărţile de care au nevoie, după eliminarea sumei acordate pentru vestimentaţie… şi lista poate continua. Profesorii sunt într-o situaţie mult mai grea decât erau anul trecut, spre exemplu, când au intrat în grevă. Pot să-mi imaginez cum se raportează acum la dreptul lor de a manifesta şi de a opri lucrul, în semn de protest. Pentru mine este evident: Guvernul Boc îi urăște pe profesori...
Mulţumesc!
Senator Cornel Popa
15.02.2010
Stimaţi colegi,
Ca profesor şi fost coleg cu cei care încă slujesc la catedră, sunt foarte interesat de toate schimbările din sistemul de învăţământ. Am mai luat în discuţie şi în alte rânduri calendarul examenului de bacalaureat aşa cum se prezintă el în urma modificărilor aduse de Ministerul Educaţiei. Spuneam şi atunci şi repet: schimbările acestea, de la an la an, atât de radicale, bulversează elevii. Părinţii acestora nu mai ştiu cum să se raporteze la examenele propuse, pentru că nimic nu este sigur de la un semestru la altul. Dar prea puțin le pasă guvernanților actuali de altceva decît de afaceri dubioase...
Nu discut acum modul în care s-a schimbat evaluarea elevilor şi nici dacă noul sistem este în avantajul acestora sau dacă îi afectează negativ. Ceea ce mă interesează astăzi, când elevii susţin proba de competenţă de comunicare la limba română, este neplata profesorilor corectori şi supraveghetori. Iar Guvernul PD-L explică lipsa unei remuneraţii prin faptul că probele se desfăşoară în timpul anului, deci profesorii sunt oricum la şcoală. Ce convenabil, nu-i aşa, domnule Boc? Dar munca acestora suplimentară nu contează? Pregătirea subiectelor, pregătirea elevilor pentru fiecare probă, susţinerea examenului în sine nu reprezintă un efort? Sau facem economii pentru cheltuielile exagerate de la ministere pe spatele altora, prin șmecherii ieftine?
Înţeleg situaţia de criză pe care o traversează România şi odată cu ea şi cadrele didactice, înţeleg unele reduceri de costuri, dar nu mai pot înţelege şi tăierea plăţii pentru examinatori şi supraveghetori. Era şi aşa o sumă infimă. Faptul că li se refuză şi acest drept este o nouă dovadă a lipsei de respect faţă de importanta muncă pe care ei o prestează pentru societate.
Măsura aceasta vine după ce li s-au redus veniturile salariale prin tăierea unor sporuri, după scăderea sumei plătite pentru cărţile de care au nevoie, după eliminarea sumei acordate pentru vestimentaţie… şi lista poate continua. Profesorii sunt într-o situaţie mult mai grea decât erau anul trecut, spre exemplu, când au intrat în grevă. Pot să-mi imaginez cum se raportează acum la dreptul lor de a manifesta şi de a opri lucrul, în semn de protest. Pentru mine este evident: Guvernul Boc îi urăște pe profesori...
Mulţumesc!
Senator Cornel Popa
15.02.2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
