Emile, fă-te că gândești!

Declarație politică

Mai an, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, bădica Traian și-a chemat copiii de suflet și le-a spus: ”Băieți, gata cu joaca! Ne-am prefăcut destul că scoatem țara din criză. E bine că ne-am umplut conturile și ne-am asigurat frâiele căruței pentru încă cinci ani, dar dacă nu vreți să ne fugărească românii cu furcile, e vremea să facem și ceva reformă. La treabă, Emile, gata cu propaganda!”.
Obligat să gândească economic, juristul Boc a început să caute o nouă vacă de muls, după ce pe cea de la FMI o secase în campania prezidențială. Vacă, însă, nu a mai găsit, că le-a omorât anul trecut cu foamea pe toate, dar mintea lui socialistă a găsit un țap ispățitor: pensionarii. Că doar, din cauza pensiilor nu poate el avea o guvernare liniștită și nu poate investi în lucrări pentru firmele clientelare partidului-stat, nu-i așa?!
Simțind că îi fuge pământul de sub picioare, premierul Boc a învățat o nouă poezie pe care ne-o tot repetă la televizor de trei luni: ”Să tăiem pensiile de lux!”. Că nu face nimic în privința asta, ci doar vorbește ca să se arate ocupat, nu mai surprinde pe nimeni. Ne-am obișnuit încă de anul trecut cu marea reformă făcută de Guvernul PD-L doar la televizor: propagandă pentru Băsescu, frecție la picior de lemn pentru români...
Trist este, însă, că, în isteria provocată de conștiința lipsei de soluții pentru redresarea economiei, bădica Emil i-a băgat în aceeași oală pe toți pensionarii care beneficiază de pensii speciale. Și uite așa, cei peste 83.000 pensionari militari s-au trezit peste noapte acuzați de crime împotriva națiunii de însuși premierul țării pentru care și-au riscat viața zi de zi. Halal recunoștință, halal respect pentru armata română! Mai mult, celor care se angajaseră cum-necum, li s-a interzis să cumuleze pensia cu salariul primit.
Cum memoria domnului Boc pare să fie prea încărcată cu discursuri sforăitoare pentru televizor, mă simt dator să îi deschid ochii. Pensionarii militari de azi sunt ofițerii care au făcut parte din armata română ce era pusă la tot felul de munci înainte de 1989. Pensionarii militari au suportat de-a lungul vieții privațiunile familiale legate de mutarea periodică în alte garnizoane. Familiile lor au suferit odată cu ei de pe urma acestei permanente incertitudini, pensiile soțiilor lor fiind afectate de posibilitățile limitate de angajare. Regimul militar le-a impus de-a lungul întregii activități o stare premanentă de alertă, mulți dintre ei fiind obligați să rămână de serviciu și în perioada sărbătorilor legale. Și, nu în ultimul rând, nu avem dreptul să uităm de riscurile suportate de militari în timpul misiunilor de luptă. Și nici de faptul că mulți dintre ei și-au dat viața pentru țară și nu au mai apucat să vadă umilința la care sunt supuși camarazii lor de către un om interesat doar de propria imagine și a comandantului său de navă.
Pentru toate acestea, orice om de bun simț va fi de acord că cei ce veghează la liniștea noastră merită să fie recompensați cu un tratament deosebit atunci când se retrag din activitate. Cadrele militare şi cei care au lucrat în poliţie au tot dreptul la pensia pe care au dobândit-o prin lege, care în nici un caz nu poate fi considerată un lux, ci o datorie din partea unei societăți civilizate. Așa cum nu avem voie să ne uităm bătrânii, suntem obligați să nu lăsăm nerecompensate gesturile și sacrificiile deosebite pe care le fac unii dintre semenii noștri pentru binele întregii comunități.
Dar poate că aștept prea mult de la un premier care are tupeul să vină în fața noastră cu capul sus, după ce timp de un an şi jumătate a respectat doar îndemnul lui Traian Băsescu, ”Emile, fă-te că muncești!”. Ar cam fi cazul, însă, ca stăpânul lui să îi recomande unul nou: ”Emile, fă-te că gândești şi fii fără inima!”, ca să fie în ton cu ceea ce se întâmplă zi de zi.

Senator Cornel Popa
15.03.2010